Protopopul lOAN
RAFIROIU
(1882-1948)
De-a lungul timpului, comuna Araci
a dat judetului si tarii personalitati marcante, într-un singur an,
1882, aici s-au nascut scriitorul Romulus Cioflec si preotii Aurel Nistor
si Ioan Rafiroiu, viitori conducatori ai celor doua protopopiate care au existat
în judet în perioada interbelica. De fapt, între familiile
Rafiroiu, Nistor, Cioflec si Colan, existau strânse relatii de rudenie.
Viitorul protopop "lonita" Rafiroiu, unul din cei cinci copii ai
familiei Rafiroiu (tatal George si mama Rebeca, nascuta Colt), dupa terminarea
scolii primare din Araci a urmat cur-surile liceului "Andrei Saguna"
din Brasov, având colegi printre altii pe Onisifor Ghibu, Gheorghe Popp,
Constantin Bucsan.
Vocatia spre misiunea preoteasca îl determina sa opteze pentru Institutul
Teologic din Sibiu (la fel va proceda si fratele sau, losif). înca din
timpul studentiei se remarca atât prin rezultatele la învatatura,
cât si prin încercari literare si studii de specialitate, elaborând
printre altele lucrarea "Care e chemarea si misiunea unui preot român".
La terminarea studiilor teologice, desi putea sa aleaga o parohie mare, opteaza
pentru una cu populatie secuizala (Cernatul de Jos, fost sediu al Protopopiatului
Ortodox Treiscaune, la sfârsitul sec, al XVIII-lea si începutul
celui urmator), propunându-si sa opreasca opera de maghiarizare ce avea
loc în aceasta localiate. Tânarul preot, cu pasiune si competenta,
s-a pornit sa "astâmpere setea religioasa" a credinciosilor
ortodocsi din Cernat si din cele opt localitati în care parohia avea
filii. Câta vrednicie la acest minunat om, care strabatea pe jos 23
km pâna în satul Comolau, comuna Reci, pentru a asigura hrana
sufleteasca fidelilor sai enoriasi!
Împreuna cu ei a reusit în vremuri de rastriste sa constituie
un fond de întrajutorare în produse -"fond de bucate"-,
sa cumpere pentru parohie 30 de jugare de pamânt si sa construiasca
în 1911 o casa de rugaciuni si una parohiala.
Emotionant si plin de învataminte este gestul lui Nicolae Iorga , care
,
trimitându-i constant si gratuit, preotului loan Rafîroiu, la
Cernatul de Jos, judetul Treiscaune, publicatia "Neamul Românesc",
îl statuia, încurajându-1: "Cu credinciosii nu dispera,
ca nu se stie ceasul când minunea (n.n. revenirii la credinta stramoseasca)
se va întâmpla".
De marele istoric îl va lega o lunga si strânsa prietenie. (Peste
ani, în una din vizitele lui Iorga la Araci, îi va cânta
acetuia nemuritoare romante românesti).
În anul 1913 este ales preot la Poiana Sarata, pe valea Oituzului (azi
judetul Bacau), sat al caror primi locuitori au "roit" la începutul
secolului al XlX-lea din comuna Bretcu. De acesta localitate, preotul loan
Rafiroiu îsi va lega definitiv, numele, desfasurând timp de 35
de ani o prodigioasa activitate pastorala, sociala si culturala. La venirea
sa în parohie, desi comuna avea 1500 de credinciosi ortodocsi, atât
biserica, dar mai ales scoala confesionala, se confruntau cu numeroase probleme,
cea din urma fiind chiar amenintata cu desfiintarea.
În primii ani de munca la Poiana Sarata, tânarul loan Rafiroiu
a activat ca preot si învatator, remarcându-se ca un bun îndrumator
al tineretului în functia sa de director al "Societatii tinerimii
adulte - Sf. Gheorghe".
Situata la extremitatea estica a fostului judet Treiscaune, la intrarea în
pasul Oituz, comuna Poiana Sarata a fost prima localitate româneasca
în care trupele române au intrat, primite, cu atâta speranta,
în ziua de 14 august 1916. Preotul loan Rafiroiu, constient de maretia
evenimentului si importanta sa covârsitoare asupra destinului neamului
românesc, s-a aflat în fruntea tuturor satenilor în organizarea
unei importante primiri a ostasilor români, asteptati cu atâta
dragoste. Toate florile de pe Valea Oituzului au fost parca culese de satenii
români si oferite fratilor eliberatori.
La intrarea în localiate a fost ridicata "o poarta de triumf".
Entuziasmul era de nedescris, asa cum a fost peste câteva zile si în
Araci, satul natal al lui loan Rafiroiu, unde ostasii români au fost
întâmpinati de toata suflarea româneasca "cu fanfara
în frunte", cum de fapt fusese primita, Armata Româna, cu
deosebit entuziasm, în toate localitatile romanesti ale Transilvaniei.
Dupa retragerea trupelor române, drept represalii, satul Poiana Sarata,
este distrus, satenii împrastiati în toate colturile tarii, iar
preotul loan Rafiroiu s-a înrolat voluntar în armata româna,
ca preot militar, în toti anii grei ai razboiului, preotul Rafiroiu
a adus alinare suferintelor, inclusiv "în timpul cel mai critic,
când tifosul exantematic bântuia cu furie, dovedind calitati sufletesti
cu totul superioare, demne de apostolatul si chemarea sa". Pentru tinuta
patriotica si comportarea exemplara din timpul razboiului, a fost decorat
cu ordinele si medaliile "Coroana României cu spade", "Crucea
comemorativa", "Ferdinand cu spade", "Gradatia de razboi"
etc.
Dupa demobilizare, activeaza ca preot la spitalul Beldiman din Bârlad,
iar apoi îl gasim în Basarabia, la Chisinau, unde contribuie la
integrarea fratilor de peste Prut în realitatile statului român
reîntregit. Desi chemat în servicii mai înalte, a preferat
sa se întoarca în comuna de unde valurile razboiului îl
smulsesera, localitate distrusa în întregime, si unde nu se calca
"decât pe ruine si populatia întoarsa nu îsi mai gasea
locul unde fusese casa".
Pastorul îsi aduna "turma" si însa cu rabdare si perseverenta,
reface viata localitatii, aflându-se în fruntea tuturor "initiativelor
obstesti" de recladire a
comunei. Dupa 9 ani de eforturi, reuseste, împreuna cu primarul comunei,
Gheorghe Vleja (tatal cunoscutului învatator Nicolae Vleja din Covasna),
cu sprijinul satenilor, dar si al statului, sa termine, în 8 noiembrie
1930, biserica din localitate, numita "Biserica Neamului", închinata
eroilor de la Oituz. Tot atunci s-a inaugurat si cimitirul eroilor cazuti
în bataliile de la Oituz, loc unde sunt înmormântate osemintele
a 1933 de eroi. In memoria primului dintre ei, care a cazut în razboiul
pentru întregirea neamului -locotenentul Nicolae Macarie- în fiecare
zi de 15 august, în perioada interbelica, aveau loc la Poiana Sarata,
în organizarea Despartamântului Astra, Prefecturii judetului si
comenduirii garnizoanei, ample manifestari comemorative. In aceeasi perioada
au fost construite la Poiana Sarata si scoala primara, casele parohiale si
baile cu apa sulfuroasa. Ani de-a rândul, numerosii trecatori ai pasului
Oituz, oprindu-se sa admire biserica din Poiana Sarata - splendid monument
de arta bizantina - aveau sansa sa asculte "predicile vibrante si pline
de clocot interior ce storceau lacrimi si determinau constiintele la meditatie
si interiorizare".
Iubit de credinciosi, cu toiagul pastoriei sale era prezent peste tot unde
se simtea nevoia lui. Ca o recunoastere a meritului si prestigiului sau, Arhiepiscopia
Sibiului, prin mitropolitul Nicolae Balan - care îl aprecia în
mod deosebit - i-a încredintat conducerea protopopiatului Oituz, înfiintat
în 1926, Desi împovarat cu o familie de 7 copii, îndeplinindu-si
misiunea de protopop, era mereu pe teren. Prin firea sa optimista, dinamica
si hotarâta, însufletea credinciosii, în mijlocul carora
se simtea foarte bine si pe care i-a slujit toata viata cu atâta dragoste
si devotament.
Peste ani, într-un articol din volumul omagial dedicat mitropolitului
Nicole Balan, intitulat "Supravietuirea în istorie. Mitropolitul
Nicolae Balan si Protopopiatul Oituz", scria ca protopopul loan Rafîroiu,
"cu modestia fiului spiritual si mai ales cu sfiala colaboratorului devotat,
încerca sa descifreze taina supravietuirii în istorie (...) cu
ajutorul faptelor care vorbesc elocvent".
Din initiativa si cu sprijinul sau au fost reparate vechi biserici, au fost
zidite din temelii altele noi, din care amintim pe cele din Miercurea Ciuc,
Gheorghieni (în fostul Protopopiat Oituz erau cuprinse si o parte din
parohiile ortodoxe din judetul Ciuc), Sita Buzaului, Zabala, Papauti. Construieste
13 case parohiale, opt capele în parohiile maghiarizate si tot atâtea
troite si clopotnite (cu spijinul scolilor normale de învatatori din
tara). Dupa aproape 20 de ani de conducere a Protopopiatului Oituz, numarul
parohiilor ortodoxe a crescut de la 14 la 33.
Intelectual cu vasta cultura, protopopul loan Rafiroiu sesiza si întelegea
toate problemele esentiale ale societatii în care traia si prioritatile
ce stateau în fata bisericii stramosesti. Adunarile protopopesti anuale,
conferintele trimestriale ale Asociatiei "Andrei Saguna", a preotilor
din subordiriea sa, cele ale Despartamântului Astra si alte actiuni
asemanatoare, se constituiau în tot atâtea prilejuri de analiza
atenta a unei activitati bisericesti implicate în toate problemele comunitatilor
românesti din judet.
În urma unei astfel de analize ce s-a desfasurat Ia Covasna, în
zilele de 29-30 martie 1933, "s-a ajuns la concluzia ca pentru întremarea
morala ceruta de timpurile ce le traim, e necesara o strângere de rânduri
între poporenii întelegatori pentru a se putea ajunge la o colaborare
roditoare cu mirenii .
Raportul prezentat în adunarea protopopeasca anuala din 1935, încearca
sa surprinda impactul asupra credinciosilor, a unor noi fenomene si realitati
aparute în societatea româneasca interbelica, (inclusiv dezvoltarea
stiintei si tehnicii), rolul moralei crestine în societate, promovarea
trasaturilor morale traditionale, specifice poporului român, asigurându-se
astfel continuitatea "din neam în neam" si învatarea
de la înaintasi a tot ceea ce este bun. Pledând pentru promovarea
"simtului sanatos al poporului" si ascultarea vocii sale, "vox
populi", protopopul loan Rafiroiu arata, cu acelasi prilej: "Noi
n-am avut revolutii multe, dar câte le-am avut au fost întotdeauna
drepte, caci izvorau dintr-o necesitate de conservare a instinctului de rasa
(n.n. de neam) si umanitate aprobate în sufletul lui, de însasi
Dumnezeu. Simtul de conservare al neamului românesc se caracterizeaza
prin doua mari calitati: toleranta si rabdare, amândoua, atribute ale
Dumnezeirii, dar când ele ajung la limita, sa-i fereasca Dumnezeu pe
vrajmasi."
Numele protopopului loan Rafiroiu este strâns legat si de acea "veritabila
renastere spirituala", determinata de activitatea fructuoasa a Despartamântului
Astra-Târgu Secuiesc. Din documentele vremii rezulta elementul esential
ce definea aceasta miscare, si anume promovarea în zona a culturii si
spiritualitatii noastre. Pâna la Marea Unire, institutiile de cultura
româneasca erau ca si inexistente, ramânând pentru contemporani
o emotionanta pilda de daruire si entuziasm, demna de toata consideratia.
În toata perioada cât a condus Despartamântul Astra Tg.
Secuiesc, a încurajat înfiintarea cercurilor culturale în
toate localitatile protopopiatului, organizarea manifestarilor national-culturale,
comemorarea personalitatilor culturii românesti, organizarea si functionarea
scolilor taranesti pentru tinerii români maghiarizati, procurarea de
publicatii si carti românesti si înfiintarea de bogate biblioteci
parohiale.
Daca înainte de Unire îl gasim printre colaboratorii ziarului"Românul"
din Arad, în perioada dintre cele doua razboaie mondiale semneaza cu
regularitate articole în "Telegraful român", "Revista
teologica", "Gazeta Transilvaniei" si bineînteles, în
publicatiile care apareau în judet
Protopopul loan Rafiroiu a fost ani de zile membru în conducerea Prefecturii
judeteului, în delegatia permanenta a Consiliului Judetean si Local,
îndeplinind o sumedenie de alte activitati pe linie culturala si sociala.
Aspecte interesante despre OMUL lonita Rafiroiu ne-au furnizat Victor si Salvina
Rafiroiu din Araci, ing. Mircea Rafiroiu din Bucuresti, nepotii lui, Gheorghe
Rafiroiu (autorul monografiei comunei Araci, aparuta la Salonta în 1938)
si economistul Sorin Rafiroiu, din Sf. Gheorghe.
Continuând traditia familiei, preotul loan Rafiroiu, fiul protopopului
de Oituz, a slujit cu devotament biserica, iar în calitatea sa de protopop
si mai apoi de secretar al Protopopiatului Sf. Gheorghe, a întocmit
inventarul tuturor bunurilor de patrimoniu ale bisericilor din judet si a
predat Arhivelor Nationale vechi documente referitoare la bisericile ortodoxe
din judet.
Prin odiosul Dictat de la Viena, "sabia împlântata m inima
Ardealului, a facut sa sângereze si inima sa". Ramânând
lânga credinciosii sai, protopopul loan Rafiroiu, n-a putut rezista
presiunii ocupantilor si persecutiilor acestora, celor care 1-au torturat,
umilit si insultat, iar pâna la urma 1-au alungat, marindu-i suferinta
cu care a intrat în mormânt, în ziua de 21 februarie 1948.
În articolul La mormântul protopopului loan Rafiroiu, aparut în
ziarul "Universul" din 5 aprilie 1948, se spune : "Protopopul
Oituzului, loan Rafiroiu, a plecat pe calea cea fara de întoarcere.
Trupul sau trudit si obosit, odihneste în cimitirul satului natal, iar
sufletul sau si-a luat zborul spre zarile vesniciei. Faptele si realizarile
sale sunt graitoare despre ceea ce a însemnat pastorul sufletesc în
viata parohiei si mai ales despre contributia protopopului devotat poporului
si promovarii culturii în tinuturile secuimii".
Devotamentul fata de locurile si oamenii plaiurilor sale natale, activitatea
de apostolat pusa în slujba credintei si culturii neamului sau, îl
situeaza pe vrednicul protopop printre personalitatile remarcabile ale plaiurilor
covasnene.
BIBLIOGRAFIE
G. Rafiroiu, Din tinutul sacuizat. Araci, judetul Treiscaune, Salonta, 1938,
p. 101; Arhivele Nationale, Filiala Covasna, Fond "Primaria Sf. Gheorghe";
loan Lacatusu, Protopopul loan Rafiroiu în Cuvântul Nou, an. IV,
nr.914, Sf.Gheorghe, 1993, p. 5; Date oferite de membrii familiei Rafiroiu
din Araci, Sfantu Gheorghe si Bucuresti.